Connect with us

Politică

Întrevederea Sandu-Zelenski: De la „șezătoarea prezidențială” la „Podul lui Manilov”

Nu încape îndoială că vizita Maiei Sandu la Kiev și discuțiile avute de ea cu omologul ei ucrainean, Volodimir Zelenski, este un fapt în sine pozitiv, dat fiind că dialogul dintre președinții a două state vecine este un lucru mult mai bun decât lipsa acestui dialog.

Dar unele dintre obiectivele trasate în cadrul acestui dialog te pun pe gânduri și te fac să te gândești la cât de serioase și de realiste sunt intențiile celor doi.

Spre exemplu, am fost uimit să-l aud pe domnul președinte Zelenski afirmând că Ucraina și Republica Moldova și-au propus să construiască o șosea-magistrală modernă care să facă conexiunea între Kiev și Chișinău.

„Avem o idee ambițioasă cu privire la construcția unei magistrale moderne care va conecta Kievul și Chișinăul. În acest sens, am analizat posibilitatea construcției unui pod peste Nistru”, a declarat Volodimir Zelenski.

Eu nu cunosc care este situația economică a Ucrainei, poate că țara vecină nu are problemele pe care le are țara noastră, poate că acolo curg râuri de lapte pe maluri de miere, fapt care îi permit lui Zelenski să traseze proiecte de infrastructură atât de mărețe: o magistrală modernă între cele două capitale, plus și un nou pod peste Nistru pe care să treacă aceasta.

Dar în cazul Republicii Moldova acesta este un proiect utopic, de nerealizat nu în mandatul Maiei Sandu, ci în câteva decenii. Deja de 20 de ani Moldova nu este în stare nu să construiască, ci măcar să elaboreze proiectul șoselei de centură a Chișinăului, care este un proiect de importanță vitală pentru Capitala noastră sufocată, deja de vreo două decenii, de un trafic infernal. Păi, dacă nu ești în stare să desenezi proiectul viitoarei șosele de ocolire a Capitalei cu o lungime de câteva zeci de kilometri, cum te apuci să construiești o magistrală modernă, cu pod peste Nistru, de câteva sute de kilometri?

Mă tem că Maia Sandu suferă de una dintre metehnele lui Manilov – are vise rupte de realitate, iar magistrala ei modernă care să facă conexiunea dintre Chișinău și Kiev este ca și podul de piatră al personajului lui Gogol.

Acest obiectiv pe care și l-a asumat Maia Sandu trădează faptul că proaspătul președinte moldovean nu are idee în ce stare economică deplorabilă se află țara, care este potențialul economic al acesteia.

Eu sper că la revenirea în țară, președintele nostru o să ne spună de unde o să ia bani pentru acest proiect. Ar fi corect să procedeze așa pentru că altfel înseamnă că anunțarea acestui obiectiv este doar vorbă goală.

O șezătoare prezidențială: Consiliul președinților Republicii Moldova și Ucrainei

O altă chestiune care m-a mirat este angajamentul celor doi de a constitui „Consiliul președinților Republicii Moldova și Ucrainei ca un nou format permanent de colaborare la nivel înalt”. Iar am să menționez că nu cunosc și nu mă apuc să judec care este situația în Ucraina, poate domnul președinte Volodimir Zelenski și-a onorat cu demnitate și în totalitate toate obligațiunile pe care le are față de țara sa și acum nu-i rămâne decât să participe din când în când la câte o „șezătoare prezidențială” cu Maia Sandu. Poate, nu zic nu. Dar în mod sigur că alta e situația Maiei Sandu.

Am văzut cu toții că Maia Sandu a mers la Kiev însoțită doar de consilierii ei prezidențiali, iar din componența delegației nu a făcut parte niciun membru al Guvernului, nici măcar ministrul de Externe, ci doar un secretar de stat din cadrul acestui minister. De ce? Pentru că, de fapt, noi nu avem Guvern, noi nu avem Parlament, noi avem un blocaj total în cele mai importante instituții ale

statului. Și cel mai grav, nu știm când se va pune capăt acestui blocaj, când se va pune capăt confruntării între instituțiile statului, care duce la paralizarea administrației centrale, care fac din Republica Moldova o țară incapabilă să se autoguverneze pe timp de pandemie, de criză a sistemului medical și de criză economică severă. Și în aceste condiții Maia Sandu nu găsește nimic altceva de făcut decât să se preocupe de constituirea acestui „Consiliu al președinților Republicii Moldova și Ucrainei ca un nou format permanent de colaborare la nivel înalt”.

În același timp, nu am auzit ca Maia Sandu să abordeze cu omologul ei ucrainean problemele vitale ale Republicii Moldova, care țin de interesul național, de interesul cetățenilor, al alegătorilor care au ales-o pe ea în funcția de președinte.

Spre exemplu, de ce Maia Sandu nu a cerut oprirea, conservarea construcției de pe Nistru la Novodnestrovsk, care pune în pericol alimentarea cu apă potabilă, în proporție de peste 90 la sută, a populației Capitalei și poate să-i afecteze pe locuitorii tuturor localităților de pe ambele maluri ale acestui fluviu? Tot așa nu am auzit ca ea să fi discutat problema proprietăților moldovenești din Ucraina care sunt acaparate de oligarhii din țara vecină.

Sau poate Maia Sandu a discutat aceste chestiuni, fără a le face publice în cadrul declarațiilor de presă? A avut sau nu a avut curaj Maia Sandu să abordeze aceste și multe alte chestiuni problematice din agenda bilaterală? Dar dacă nu a avut curaj să facă asta, atunci la ce a mai mers în vizită la Kiev?

Pentru că avem convingerea că întrebările de mai sus sunt cât se poate de pertinente, avem și speranța că Maia Sandu va răspunde, nu nouă, ci propriilor alegători, la ele.

Opinia redacției ar putea să nu coincidă cu ce a autorului.

Populare

Copyright © 2020 abcnews.md